Dicționarul Explicativ al Limbii Române oferă câteva sensuri
cuvântului „giuvaier”: bijuterie, podoabă din pietre prețioase, diamant, comoară;
ediția online ne oferă chiar sensul ironic: „un giuvaer de ginere ca acesta...”.
Dincolo, însă, de această conotație ludică, ne învârtim, din punct de vedere
lexical, în apele unui izbitor concret. O ediție mai veche a dicționarului chiar
menționează sintagma „obiect de podoabă”, adâncindu-ne și mai mult în abisurile
fizicului.
Dacă ar trebui să aprofundăm puțin, amatoricește, termenul de
„giuvaer”, am putea începe să ne gândim la complexitatea elementului pe care îl
reprezintă.
Mai întâi de toate, un giuvaer poate fi o piatră prețioasă.
Piatră a cărei existență este milenară, dinainte de noi și a cărei existență și
strălucire va dăinui mai mult decât vom trăi noi. Existența ei se naște la nivel
molecular, în adâncurile telurice, în energiile colosale în care stihurile de
fotoni se realiniază, răstălmăcind datina țărânei, iar particulele modifică
universuri atomice. Timpul se măsoară în unități necunoscute nouă, ca apoi
totul să se stingă și piatra să zacă alte măsuri de timp până când este găsită.
Dar găsirea nu este întâmplătoare. Doar truda căutării își
va primi răsplata, binecuvântarea descoperirii. Poate că tocmai sudoarea căutătorului ce lovește necontenit roca aparent stearpă reflectă o undă
luminoasă ce vine din adâncuri. Iar apoi, cu cea mai mare bucurie trăită
vreodată, după lungi ani de săpături, omul duce piatra la bijutier.
Și aici începe o nouă fază a travaliului: piatra nu va avea
valoare decât după ce este curățată, măsurată, tăiată, și șlefuită în mod
savant. Bijutierul este cel care va ști exact cum să-i evidențieze unghiurile
și laturile în funcție de caracteristicile sale. Apoi, diamantul nu poate fi
prelucrat oricum, ci numai cu praf de diamant va putea el fi biruit în
duritatea sa. Nu în ultimul rând, doar un adevărat Maestru va ști să calculeze
cum să taie piatra astfel încât să nu îi distrugă valoarea, ci să îi dea și mai
multe conotații.
În cele din urmă, bijuteria este evaluată și apoi expusă. Ea
nu va fi ascunsă, nu a așteptat atâta în umbra adâncurilor pentru a se întoarce
în obscuritatea și igrasia unui sertar. Nici nu va fi irosită în moduri
necuviincioase („Nu aruncați mărgăritarele în gura porcilor”, spunea un text). Ci
va fi expusă în vitrine și va avea un drum; va fi cumpărată și vândură și din
nou licitată și preluată, pe piețe mai mari sau mai mici, valoarea ei crescând,
viziunea asupra ei schimbându-se mereu până când va fi pusă în capul unei
coroane, într-un inel sau colier, printre marcasite și alte pietre. Și atunci,
din giuvaerul care era o piatră, devine giuvaer care este o podoabă complexă,
care răsfrânge lumina, o disecă în elemente, le împreunează și naște miracole
pentru ochiul muritor. Și domnește mândru, rezistând secolelor, aducând noblețe
și uimire.
Apoi, un giuvaer poate fi tânăr, tocmai scos din pântecele
stâncii milenare, sau veteran, cu o istorie celebră; amândouă vor stârni fascinația:
primul, datorită curiozității descoperirii unei noi sclipiri, așa cum rar a mai
fost găsită; al doilea, prin admirația istoriei sale, a capetelor încoronate
care l-au purtat, a timpurilor pe care le-a văzut.
Giuvaerul – o entitate plină de culoare, de strălucire, de
sensuri.
Creem, astfel, o alegorie cu demersul nostru, al Corului
„VOX MEDICALIS”, de a realiza o serie a „Giuvaerelor” muzicale: o serie de
concerte axate pe genuri și epoci diferite. Giuvaere a căror căutare,
descoperire, sortare, pregătire și expunere au implicat un imens travaliu și
cercetare amănunțită.
Anul trecut am avut bucuria de a prezenta publicului un prim
concert din această serie, intitulat „Giuvaere corale laice românești”, concert
reluat de mai multe ori în București și în Buzău.
În episoadele următoare ale postărilor de pe blog vă vom
invita să descoperiți pas cu pas setul de Giuvaere pe care vi le propunem în
această primăvară. Vom trece prin toate etapele: de la sudoarea târnăcopului,
la descoperirea transcendentală, la șlefuirea inițiatică, la măreția strălucirii,
ca apoi să ne bucurăm împreună de expunerea pe care v-o pregătim.
Pe data viitoare, cu bine!
No comments:
Post a Comment